Unul dintre evenimentele petrecute în România, relalate pe larg de presa internaţională, a avut loc la câţiva ani după Revoluţie. Mariana Cetiner, o fostă handbalistă, a fost condamnată în 1996 la trei ani de închisoare pentru lesbianism. Femeia a fost ultima persoană care a făcut închisoare în România pentru astfel de fapte. La presiunea organizaţiilor internaţionale, Mariana Cetiner a fost eliberată prin decret prezidenţial în 1998.

Mariana Cetiner a crescut într-un orfelinat, abandonată de mama ei. Fiind sportivă, a fost transferată la 12 ani într-o şcoală specială pentru atleţi. Ulterior, s-a căsătorit cu un cetăţean turc şi a locuit o vreme în Istanbul. În 1994-1995, Cetiner a jucat la o echipa de handbal olandeză. În august 1995, ea s-a întors în România şi s-a stabilit în Alba Iulia. Cetiner locuia într-un apartament pe care îl împărţea cu o altă femeie, Elena Mihăilescu, care era căsătorită. O altă persoană care locuia în acel apartament, Adina Vană, a împrumutat bani de la Cetiner. De la acest împrumut a plecat drama pe care avea să o trăiască femeia în următorii ani. Condamnarea la închisoare s/a făcut în baza articolului 200 din Codul penal, abrogat ulterior.

Rechizitoriul

Dosarul ei penal conţine rechizitoriul, declaraţiile celor două "victime" care locuiau în acelaşi apartament şi declaraţii ale unor martori. Povestea tragică a fost prezentată în 1998, într-un raport al organizaţiei Human Rights Watch, care cuprinde şi aspecte din rechizitoriu, tradus în România de organizaţia Accept. Astfel, potrivit docuementului prin care Cetiner a fost trimisă în judecată, din cauza spaţiului restrâns, inculpata şi partea vătămată Vană Adina au fost nevoite să doarmă în aceeaşi camera, în câteva rânduri. La un moment dat, într-o noapte, inculpata Cetiner Mariana a început să-i dezvăluie părţii vătămate aspecte privind viaţă să intimă,