• Nici adaposturile de noapte ale oamenilor strazii nu arata asa rau • Aceste locuri sunt adevarate focare de infectie • Autoritatile ar trebui sa le inchida pe toate • In lipsa unei alternative sunt tolerate chiar si de cei care le frecventeaza
Sunt printre cele mai frecventate locuri de catre ieseni. Mai devreme sau mai tarziu, fiecare a trecut pe aici ca sa astepte o ruda, un prieten sau o persoana draga. Multi dintre cei care au fost in aceste locuri s-au straduit sa uite ce au vazut. Sunt autogarile Iasului, oras care se doreste sa devina capitala culturala europeana. Sunt autogarile care deservesc zilnic peste 10.000 de calatori, asa cum s-au laudat cu ceva timp in urma cativa dintre administratori. Sunt aceleasi autogari pline de mizerie si noroaie, in care ploaia sau zapada, amestecate cu fumul autovehiculelor, te fac sa te simti ca in iad. Acestea sunt autogarile europene ale Iasului.
Unde-i lege, e tocmeala
Ordonanta nr. 27, din august 2011, prevede, la capitolul IV, conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca cumulativ un operator economic ce efectueaza activitati conexe celor de transport persoane, adica administreaza o autogara. Acestea sunt baza materiala, competenta profesionala si onorabilitate. Prin Ordinul nr. 980 al ministrului Transporturilor din acelasi an sunt explicate criteriile de acordare a licentei de functionare a unei autogari. Conditia de baza materiala inseamna existenta unei case de bilete si abonamente, a unui birou de miscare si informatii, a minim doua peroane pentru autobuze, a unui grup sanitar cu minim doua cabine, a unei sali de asteptare cu cel putin 20 de locuri pe scaune si o suprafata echivalenta de minim 1 mp pentru fiecare loc pe scaun, a unui spatiu de depozitare a bagajelor publicului calator, dotat cu rafturi pentru depozitarea corespunzatoare si suficienta a bagajelor, afisaj pentru