Academia informatică „42“, din Franţa, este o instituţie construită în afara normelor tradiţionale, fără profesori, ci cu „organizatori prietenoşi“, care poartă tricouri şi nu cravate.

Nu se tem că ar putea rămâne fără serviciu, sunt printre puţinii care nu doar că speră, dar şi primesc măriri salariale consistente în fiecare an, au oricând la dispoziţie varianta unui job şi mai bun, şi mai bine plătit. Chiar şi în România au la început de carieră salarii bune, de multe sute de euro, iar mai târziu, de câteva mii. Iată de ce mulţi tineri visează o carieră în conceperea, scrierea şi dezvoltarea de programe informatice. Pe scurt, în IT.

Noul El Dorado, oricât ar putea să pară de suprinzător, nu este un vis urmărit doar de tinerii români, ci şi de cei din Occident. Marea problemă e că educaţia formală, adică şcoala, în toate formele ei, inclusiv universitare, rareori reuşeşte să ţină pasul cu evoluţia tehnologiei. Iată de ce un absolvent de facultate informatică se poate trezi că bună parte din informaţiile primite la cursuri sunt deja depăşite la absolvirea facultăţii.

Or, un puşti cu real talent la informatică, dar fără interes pentru literatură şi discipline umaniste în general, ratează intrarea în Universitate pentru că în liceu a tocit prea puţin aceste materii, s-a jucat prea mult la calculator şi a picat Bacalaureatul. Din nou, nu doar în România.

„Steve Jobs de Franţa“

Cu aceste idei în minte şi ţinând cont de sărăcia de candidaţi competenţi pe piaţa muncii hiperspecializată a softiştilor, magnatul francez Xavier Niel (46 de ani) a deschis nonconformista academie informatică „42“, ale cărei „şedinţe“, căci „cursuri“ probabil nu li s-ar putea spune, au început pe 18 noiembrie.

Posesor al unei diplome de liceu şi al unei averi de aproximativ 6 miliarde de euro, Xavier Niel, comparat adeseori cu Steve Jobs în presa franceză, a sc