Marin Preda a reuşit mereu greaua performanţă de a îmbina în scris dramatismul cu umorul, iar asta se vede cel mai bine în „Moromeţii”. E greu să aleg un pasaj anume din scrierea lui Preda, însă merg pe mâna scenei din fierăria lui Iocan, unde sătenii se strâng la taifas, să dezbată politică, mersul lucrurilor şi al lumii, iar Moromete le citeşte ziarul. Această mostră de lectură publică a presei vremii cred că rămâne de actualitate pentru modul cum ajung să se filtreze evenimentele României de la centru, acolo departe, în satele înfundate în praf şi noroi.
Ilie Moromete le citeşte din ziar celor adunaţi la fierăria lui Iocan despre cum “primul agricultor al ţării”, Regele Carol al II-lea, a cuvântat la un congres agricol, spunând că e pasionat de agricultură şi că aceasta este ocupaţia principală a românilor, chiar dacă “din nenorocire” nu este mereu şi “ocupaţiunea lui mintală”.
“Moromete se opri şi rămase cu privirea ţintă în ziar. Tăcerea continua.
- Hehe! izbucni pe neaşteptate Dumitru lui Nae şi râsul său gâlgâi puternic şi leneş mai departe. He, he, he, ia uitaţi-vă cum a rămas Moromete.
- Adică, se răsuci Moromete spre Cocoşilă, lăsând pentru moment ziarul la o parte, adică ocupaţiunea ta mintală, Cocoşilă, e la alte prostii!
Cocoşilă nu răspunse, se uita invidios la Moromete care ştia să găsească în ziar astfel de lucruri.
- Primul agricultor o fi mergând şi el la plug? dădu Dumitru lui Nae tonul comentariilor.
- Merge, de ce să nu meargă? zise Iocan. Când se desprimăvărează iese cu plugul din curtea palatului şi se duce şi el la arat.
- O fi având pământ? se interesă cineva.
- Are! afirmă Cocoşilă. Are aşa, cam vreun lot şi jumătate!...
- Nu cred, se îndoi cineva. Are mai mult, că trebuie să-l ţină şi pe-ăla micu, pe Mihai... Trebuie să-i dea să mănânce.
- Eşti prost! reflectă Cocoşilă.
