La doar 17 ani, Dana Borzei se poate lăuda cu un palmares demn de invidiat în boxul feminin. Dincolo de tăria de caracter al unui sportiv se acunde însă o poveste de viaţă a unei fete greu încercată de o copilărie în care lipsurile au fost la ordinea zilei.
Provine dintr-o familie cu opt copii, unde mama a fost singura alinare. Nu şi-a cunoscut tatăl niciodată, iar greutăţile de zi cu zi şi-au spus cuvântul. De aproape doi ani a îmbrăţişat boxul, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
"Mi-a plăcut de mică să fac box şi acesta a fost visul meu să fac box şi să ajung undeva sus. Din punctul de vedere al performanţei pot spune că am ajuns undeva sus, dar financiar nu prea. În afară de indemnizaţia pe care o primesc nu prea am făcut bani din sport.
Suntem opt fraţi, am o situaţie destul de grea, stau la ţară. Am rămas doar cu mama şi a fost foarte greu. Niciodată nu mi-am cunoscut tata, am înţeles că a murit, dar nu ştiu. Cu mama e bine", spune Dana.
Îşi aduce aminte, cu lacrimi în ochi că nu a avut parte de o copilărie prea fericită. "Am părţi frumoase, dar şi grele. Frumos a fost că am avut alături de mine o mamă care m-a sprijinit în tot ce am făcut şi la bine şi la greu. Greu a fost faptul că am avut o copilărie fără tată. Şase din fraţii mei sunt căsătoriţi şi acum stau cu mama şi cu încă un frate.
A fost foarte greu pentru mine, vedeam alţi copii care erau fericiţi, cu ambii părinţi şi eu eram doar cu mama. La şcoală era destul de greu. Când eram în generală cum putea îmi cumpăra mama, acum, la liceu nu am avut nici bani de caiete şi de haine şi mi le-a cumpărat domnul antrenor", mărturiseşte Dana.
De când s-a apucat de sport Dana spune că viaţa ei s-a schimbat radical, asta cu toate că neajunsurile încă sunt mari. "Viaţa mea e altfel acum, asta datorită sportului. Fac două ore de antrenament zilnic, nu e uşor, e destul de gre
