Grevă japoneză, pichetări, un marş de protest în Capitală şi în curând grevă generală. Este vorba de dascăli, care se pare că au ajuns la capătul răbdării. Ignoraţi în ultimii ani, aceştia au răbufnit, iar lista revendicărilor demonstrează încă o dată reformele prost gândite a celor care s-au perindat pe la conducerea Ministerului.

Printre doleanţele cadrelor didactice se numără reintroducerea normei de predare de 16 ore pe săptămână pentru personalul didactic care are peste 25 de ani vechime în învăţământul şi gradul didactic I, dar şi posibilitatea pensionării anticipate, cu cel puţin trei ani înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare, fără diminuarea cuantumului pensiei. Sindicaliştii vor ca personalul didactic auxiliar să primească gradaţie de merit, iar dascălii să poată achiziţiona cărţi şi programe educaţionale pe suport electronic. De asemenea, cadrele didactice mai vor programe de conversie profesională cu finanţare de la bugetul de stat, regândirea programelor şcolare şi a sistemului de evaluare a elevilor şi punerea accentului pe latura formativă şi mai puţin pe cea informativă. Un punct important, spun sindicaliştii, este depolitizarea învăţământului, astfel încât accederea la funcţia de director să nu mai fie influenţată de factorul politic.

Toate ca toate însă scenariul dascălilor pare identic cu cel al angajaţilor din sănătate, care, chiar înainte cu o zi de declanşarea grevei generale au suspendat acţiunea. Culmea, oficialii Ministerului Sănătaţii au reuşit soluţionarea unor condiţii cerute de sindicate pentru a evita declanşarea grevei generale. Una dintre acestea a fost stabilirea procentului de 100 la sută pentru plata orelor suplimentare. În schimb, nu s-a luat nicio decizie legată de creşterea sumelor alocate Sănătaţii: respectiv şase la sută din PIB.

Şi sistemul de învăţământ este unul subfinanţat şi cadrele dida