In urma cu 100 de ani, au existat politicieni români care s-au zbătut pentru ţară şi independenţa dispunerii asupra resurselor de gaze din România. Consiliul Dirigent, entitate care a funcţionat ca şi guvern al Transilvaniei, s-a implicat activ în do­meniul industriei Transilvănene şi s-a concretizat în preluarea întreprin­derilor care aparţinuseră statului austro-ungar, în organi­zarea instituţiilor care coordonau şi îndrumau activitatea industrială, în precizarea poziţiei faţă de societăţile in­dustriale cu capital inamic şi faţă de capitalul străin în general, în sprijinirea materială a unor intreprinderi, în încercările de soluţionare a crizei de combustibil, în regle­mentări ale condiţiilor de muncă şi de trai ale muncito­rilor. Pentru a păşi mai energic pe drumul industrializării se cereau a fi valorificate toate disponibilităţile de energie de care dispunea solul şi subsolul ţării. Consiliul Dirigent a dispus înştiinţarea sechestrului judiciar asupra Societăţii Ungare de Gaz Metan, activitatea acesteia urmând a se desfăşura în continuare (...) sub controlul Consiliului Dirigent, care în caz de necesitate va avansa cheltuielile în contul societăţii. Motivaţia acestei decizii se explică prin faptul că societatea, "(...) creaţie a lui «Deutsche Bank», administra una din principalele surse de energie ale ţării, şi că statul român, ca succesor al statului ungar în acest spaţiu geografic, deţinea o parte din capital, fapt pentru care s-a considerat oportun să se asigure, prin măsura luată, inventarul şi să se evalueze averea societăţii”. Iată ce spunea V. Blăsianu, unul dintre cei care au parafat punerea sub sechestru a U.E.G. : „In cursul războiului mondial s'au nimicit atâ­tea valori, atâtea, averi, încât numai printr'o muncă extraordinară,printr-o voinţă de fier şi călăuziţi de o concepţie superioară, vom putea ajunge acolo, ca să putem reda statului român echil