Duşman de clasă la 7 ani

- Aţi venit în România pentru trei săptămâni. Există o imagine anume care să vă fi marcat în mod special în această scurtă întâlnire cu ţara?

- Dacă ar fi să aleg doar una, ar fi pădurea de fo­ioase, în toate culorile toamnei, ce se vedea de la fe­reas­tra camerei mele de la Mânăstirea Sâmbăta. La câţi­va paşi de mine pornea o potecă ce urca spre mun­te. Era atâta linişte! Am apreciat foarte mult asta, pen­tru că trăim într-o lume în care gă­sim tot mai greu un strop de linişte. Am obiceiul de a lucra dimineaţa, şi la Sâm­băta am lucrat foarte bine. Am ajuns, în sfârşit, pentru prima oară aco­lo. Îmi doream mai demult să o fac. Încă de când eram directorul Institutu­lui Cultural Român de la Paris şi am ver­nisat o expoziţie de icoa­ne la Sâm­băta. Acum, fiind în apropiere, la Sibiu, mi-am spus că este momentul. M-am întâlnit cu multă lume în aceste trei săptămâni petrecute în România, unde nu mai venisem de doi ani şi jumătate. Şi am călătorit. De o bună bucată de timp, călătoriile mele sunt fie peleri­na­je, fie legate de muncă. La Sibiu am ajuns pentru proiecţia filmului "Afa­ce­rea Tănase", care a participat la Festi­valul filmului documentar, unde a şi obţinut premiul re­vistei "Formula AS", pen­tru cel mai bun do­cu­mentar românesc. La Bucu­reşti, am lansat o carte, la Muzeul Literaturii, "Scri­sori despre literatură şi teatru". Bucureştiul îmi es­te foarte drag, sunt ataşat de el. Am călătorit prin marile oraşe europene, dar el are o specificitate, ceva ce nu am mai găsit în alte capitale. Nu ştiu de unde a venit ideea asta, că ar fi Mi­cul Paris. Nici o legătură! Pa­risul este un oraş atât de regulat, cu străzi trasate geo­metric, cu legi clare de cons­trucţie. Bucureştiul are o frumuseţe caleidosco­pi­că, cu toate culorile, cu tot felul de construcţii ce se înalţă peste noapte, haotic, alături de case vechi, sup