Maria de Mangop, o paradigmă a patrimoniului medieval, broderia păstrată la Mînăstirea Putna, unde Grigore Ilisei sărbătoritul nostru la 70 de ani, este vice-preşedinte al Fundaţiei Culturale „Credinţă şi Creaţie”.

Cu primele puteri recuperate, după o sumbră atingere cu boala, îndrăznesc să mă alătur omagiului, pe care vîrsta şi aleasa competenţă culturală a lui Grigore Ilisei îl reclamă astăzi, de la iubitorii de carte, capabili să recunoască generozitatea eficientă şi dăruirea luminoasă.

În figura prietenului nostru s-au îngemănat, eficient, lucrare statornică şi calm domol, sub semnul statuilor ce trebuie apărate şi uneori restabilite, de sub praful iscat de izbiri culpabile pe cât de ignorante. Cuviincios şi tonic, entuziasmul său pentru valorile înalte nu se confundă cu vreo leneşă complezenţă, cînd, apropiindu- se de exemplul doamnei Zoe Dumitrescu-Buşulenga, i-a intuit şi propagat îndemnul izbăvitor – Să nu pierdem verticala! Şi tot ce a mai întreprins, de-a lungul anilor, pentru o înţelegere dreaptă a patrimoniului moldav, scoţînd din uitare talente, interesat împinse către o zonă de indiferenţă, Ştefan Mihăilescu- Craiu, de pildă, ori Eugeniu Bouşcă, se inspira din acelaşi respect justiţiar pentru zbaterile nobile ale duhului.

Un înainte, funcţionînd ca ţintă metodic urmărită, nu echivalează, la el, vreodată cu vreun abandon uşuratec al trecutului. În acest sens, încărcătura de emoţie pe care i-o suscită bogăţiile patrimoniului de cultură şi de artă al Moldovei se vădeşte trainic marcată de un model dinamic, integrator şi vital, la antipodul atitudinilor nevolnic regresive, al suspinelor ce ţin loc de acţiune. Dacă m-am simţit nu o dată, în ultimul deceniu, alături de el şi de investitura lui responsabilă, a fost tocmai pentru că ne reunea un ideal comun, justificînd tenacitate şi rîvnă sfioasă în faţa harului ce nu se teme a fi s