Fiindcă

cei şapte, opt sponsori, restu’ editori, obsedaţi să publice Co-media locală în volum continuă să mă enerveze cu insistenţele lor, numai aşa, ca să le fac în ciudă, uite că încep spectacolul de azi cu nişte the best-uri vechi, de toată frumuseţea:

Alex Policală de la

„Republicanul” nu prea e dus la biserică. La biserica limbii române. Normal că scrie numai drăcii: „Drumul este de fapt o cărăruie abruptă care-ţi taie răsuflarea, croită prin lanul de fân… dealurile împădurite din jur din care pot apărea oricând jivine sălbatice, precum urşi, lupi sau mistreţi”.

Piei, Satană!

Alex, nu intra la vreo idee, că fandacsia-i gata! E vorba doar de Satana pleonasmului, atâta tot. Şi asta, adică ăsta, pleonasmul, e din pricină că jivina, Alex, este eminamente sălbatică, după cum mărturiseşte dl DEX: „jivină – animal sălbatic” şi după cum chiar tu însuţi precizezi: „urşi, lupi sau mistreţi”. Altfel, „din dealurile împădurite” ar fi apărut oi, pisici, bibilici şi alte astfel de jivine… domestice. Ceea ce, din motiv de pleonasm, nu este cazul.

Dacă

„jivinele sălbatice (…) pot apărea oricând” din „dealurile împădurite”, ce le-ar împiedica s-o facă şi din „lanul de fân”? Alexe, chiar aşa? Lan de fân? Clar, băiatu’ ăsta ori nu e născut la ţară, ori a uitat de unde a plecat. Păi, în primul rând, că „lan” se referă neapărat la plante cultivate de om, deci la o cultură (ehe!), ceea ce fânul nu e.

Şi, al doilea, că,

nefiind cultivat de om, fânul este doar „iarbă cosită şi uscată” (DEX, normal!). Da’, Alex, exact, materialul ăla din care se fac căpiţele, hai, că începi să-ţi aminteşti. Căpiţe care, de asemenea, nu merg cu „lan”, oricât ar fi ele de multe şi de dese. Deci, oricum am lua-o, „lanul de fân” rămâne o prostie, fiindcă lanul nu poate fi de… fân şi nici fânul nu poate fi… lan.

O prostie care,

da, „îţi taie răsufla