Scris de Diana Dutu - Umilinţa la care sunt supuşi, zi de zi, asistenţii persoanelor cu handicap pare că nu se mai sfârşeşte.

ARAD. „Suntem în a treia lună de când nu ne-am mai primit salariile. Am primit doar un avans pe luna septembrie – de 244 de lei – care, pur şi simplu, nu satisface nevoile noastre” – spune, disperată, Cristina Neţa, asistent personal al fiului ei. Arădeanca s-a alăturat unui grup de asistenţi personali care au bătut, ieri, pe la uşile autorităţilor locale pentru a afla de ce nu-şi primesc salariile.Purtaţi de la o uşă la alta

„Astăzi ne-am unit din nou – suntem 30 de persoane care reprezentăm interesele comune ale peste 1.000 de persoane – dar, din păcate, suntem plasaţi de la uşa Prefecturii la uşa primarului, de la uşa primarului la uşa viceprimarului şi nu avem soluţii clare. Nu ştim care au fost criteriile pentru care Aradul nu a primit aceşti bani şi de ce suntem noi cei care sunt condamnaţi la umilinţa aceasta. Propunem ca cei care ne reprezintă să renunţe la salariile dumnealor şi să ne repartizeze nouă banii. Să poată să gândească ei cu mintea noastră, să fie în nevoile noastre, să poată să judece ce înseamnă să ai copii cu astfel de probleme… Şi, dacă nu ne vor înţelege, vom trece la măsuri mai radicale: ne vom muta cu toţii în clădirea Primăriei, pentru că e clădirea oamenilor, a cetăţenilor, iar cetăţeanul este practic dat la o parte şi călcat, umilit de toată lumea. Noi n-am primit răspunsuri, suntem pasaţi în continuare la toate uşile. Vrem să vorbim cu domnul primar; de şapte luni ne tot înscriem în audienţă la dânsul, dar nu suntem primiţi. Vrem răspuns clar şi vrem să obţinem aceşti bani puţini cu care să ne putem duce viaţa în continuare. E sub demnitatea noastră să ne mai umilim în continuare!” – punctează Cristina Neţa.

Ea a mai adăugat că asistenţii personali au de gând să meargă la proxima şedinţă a Consiliu