Pentru 12 copii din satul sucevean Bahna Arini, comuna Preuteşti, fiecare dimineaţă începe cu un drum istovitor pe care îl fac pe jos pentru a ajunge la şcoală. Se trezesc când încă afară este întuneric, îşi pregătesc ghiozdanele, îşi iau lanternele, apoi se întâlnesc cu ceilalţi colegi, la ieşirea din sat. Pleacă în grup pentru că drumul până la şcoala din satul Giurgeşti, comuna Vultureşti, e dificil, periculos şi îl parcurg, de cele mai multe ori, în mai mult de o oră. În fiecare zi, bat la pas câte zece kilometri, dus-întors, prin pădure şi prin câmp, pe câteva cărări înguste bătătorite tot de ei, fie că e noroi, ger sau ploaie.

Ieri dimineaţă, termometrele indicau minus 1 grad Celsius, însă elevii povestesc că „încă e bine” comparativ cu lunile de iarnă, când ajung la şcoală uzi până la piele.

Au rezultate bune la aproape toate materiile, naveta, în schimb, se dovedește a fi cea mai grea „disciplină” pentru copiii de la Bahna. Un microbuz şcolar nu există, drumul dintre Bahna Arini şi Giurgeşti fiind impracticabil.

„Toată iarna vin cu șosetele ude”

Pentru familia Anghel din Bahna Arini, ziua începe la ora 5 şi jumătate, când cei trei copii navetişti care învaţă la şcoala gimnazială din Giurgeşti se pregătesc să meargă la cursuri. Nu au timp să ia masa, se îmbracă repede şi pornesc la drum ca să nu întârzie la prima oră.

Dumitriţa este în clasa a VIII-a, iar acesta este al treilea an de când străbate cei zece kilometri zilnic. „Cam o oră facem până la şcoală. Iarna e cel mai greu, se întâmplă să mai lipsim”, spune Dumitriţa.

Părinţii sunt conştienţi că sunt pericole ce îi pasc pe copii la tot pasul, mai ales că după ce străbat pădurea, elevii trec pe lângă o stână, iar câinii sunt, de multe ori, dezlegaţi.

„E greu, e frig, câteodată îi trecem noi pădurea. Când e zăpadă mare merg părinţii în câmp şi fac cărare cu lope