Ca unionist ce sînt nu pot să nu-i dau dreptate lui Traian Băsescu. Locul Republicii Moldova (cea de pînă la Nistru, după mine) e în România. Nu ştiu cîţi dintre românii de dincoace de Prut mai vor unirea cu fraţii lor din Basarabia, ca la începutul anilor 90, şi cu atît mai puţin cîţi dintre românii din Basarabia sînt dornici ca graniţa dintre noi să dispară. Sper că la un moment dat această graniţă nefirească va trece în nefiinţă. N-am rude în Basarabia, dar am la Chişinău prieteni care au aceeaşi speranţă. N-o văd împlinindu-se prea curînd şi nu mai am încredere în politicianul Traian Băsescu, dar oricît de neîncrezător aş fi în el, mă bucur că vrea să ţină aprinsă flăcăruia unirii. Oricît aş fi de unionist, îmi dau seama că Băsescu face din asta ultima lui temă politică, cu nădejdea că-şi va recăpăta popularitatea cu ajutorul ei. Întîmplător însă, cu această temă Traian Băsescu atinge un scop de care n-ar trebui să uităm, indiferent ce părere avem despre actualul preşedinte al României. Am auzit comentarii că Băsescu îşi foloseşte pînă şi nepoata în scopuri politice şi că vrea să devină cumătru cu primarul Chişinăului, unionistul Chirtoacă, într-o tentativă de a-şi recăpăta popularitatea pierdută dincoace de Prut. Nu pot spune că nu-i aşa, dar valoarea simbolică în timp a acestei încumetriri mi se pare mult mai importantă decît micile calcule politice de azi ale bunicului Traian Băsescu. Iar dacă luăm în calcul politica Uniunii Europene, care ar primi Republica Moldova în sînul ei, dar care nu ştie la ce i-ar folosi o Românie întregită, declaraţiile categoric unioniste ale cumătrului de-al doilea cu primarul Chişinăului cred că nu le-au picat bine nici măcar susţinătorilor lui Băsescu din UE. Chiar şi vorbuliţa lui Băsescu, „Uniunea Europeană a trecut Prutul!” are mai degrabă o valoare de întrebuinţare publicistică, fiindcă, în realitate, UE mi se par