Se vorbeste din ce in ce mai mult in ultima vreme despre unificarea dreptei politice din Romania. Recent, Mihai Razvan Unguent a facut un apel catre intreaga dreapta sa se adune si sa stabileasca daca vor sa fie sau nu impreuna de la 1 ianuarie 2014. Daca luam de buna agitatia liderilor ce se declara de dreapta, am putea trage concluzia gresita ca la noi exista multi adepti ai doctrinei, singura problema ramasa de rezolvat fiind adunarea lor sub un singur sceptru. Ceea ce este o mare minciuna promovata intens de anumite medii interesate.
Dreapta exista doar in carti, la dezbaterile televizate, in presa si la crasma, unde adeptul doctrinei striga de cateva ori dupa fiecare tura „Jos comunismul!”, apoi
adoarme cu constiinta impacata ca si-a facut datoria. De fapt, dreptacii de pe la noi nu pun mare pret pe concurenta, competenta, initiativa privata sau individualism, pentru ca majoritatea lucreaza in sistemul bugetar si acolo nu s-a auzit de aceste notiuni, definitorii pentru un individ care apartine doctrinei.
Inaintea lui Unguent, a tulburat apele, si asa involburate, insusi presedintele Basescu, dispus mai mult ca oricand sa puna in practica iluzia dreptei unite. Aflat in cel mai dificil moment al carierei sale politice, cu o sustinere minimala in societatea romaneasca, Basescu a inventat o prostie mai mare decat el. Pe cine sa unesti, grupuletele conduse de Pavelescu, Unguent, Usturoi sau Tolomac? Si daca le aduni scoti cam pana la 5%. Merita osteneala? Eu zic ca nu.
Gargaragiii din jurul presedintelui aplauda initiativa sefului, ca si cum ar fi vorba de coagularea unor forte politice adevarate, puternice, reprezentative pentru cel putin jumatate din populatia tarii. Dreapta e doar o gluma, o panarama, o iluzie pierduta. Priviti PNTCD-ul maramuresean a lui Pavelescu, Doru Dancus sau Nicolae Misulec si aveti imaginea perfect
