Întrerupem pentru o săptămână, veţi înţelege şi de ce, armaghedonul cu Serviciul de Investigare a Fraudelor, şi vă aducem în atenţie un subiect foarte important, în perspectiva campaniilor electorale care bat la uşă. E vorba de noua taxă care va fi introdusă în preţul carburantului. Trecând peste declaraţiile politice ale puterii şi ale opoziţiei, adică ale premierului Ponta şi ale preşedintelui Băsescu, noua taxă ar putea fi un nou prilej de eludare a legii, oferind posibilitatea alimentării bugetelor de campanie ale partidelor. Noi vă explicăm cum, să nu ziceţi apoi că n-aţi ştiut.

După cum știți, fentarea statului când vine vorba de afaceri cu produse petroliere are loc în România de 24 de ani, cu acordul statului român. Legislația a fost mereu făcută pentru a le oferi marilor evazioniști posibilitatea de a fura mult și bine. Practic, acești afaceriști care i-au alimentat financiar pe oamenii politici au avut grijă ca legislația să fie mereu cu un pas în urma lor. Când au fost prinși, de oameni de la fisc mai deștepți sau de procurori care s-au încăpățânat să-şi facă treaba, așa-zișii afaceriști au ajuns în instanță, unde, cu avocați deștepți, au scăpat foarte ieftin. Au făcut zeci de milioane de euro, unii chiar sute, și doamna legată la ochi și ținând în mână o balanță le-a dat un șut în cur și o palmă după ceafă.

Un scurt istoric

al acestei taxe se impune, dacă vrem să înțelegem mai bine cu ce avem de-a face. Adică, de furat cu o astfel de taxă s-a furat mult de tot în țara asta. Legea 13/1994 aproba constituirea ”fondului special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice”, în completarea surselor de finanțare a lucrărilor de dezvoltare și modernizare a drumurilor naționale și locale. Veniturile fondului erau de 5% din prețul cu ridicata (exclusiv acciza), din valoarea carburanților auto livrați de producătorii din țară și destin