Când IKEA a intrat pe piaţa din SUA, într-un mod grandios, în anii `90, directorii companiei au rămas uimiţi de numărul mare de vaze pe care îl vindeau. În timp şi-au dat seama că americanii cumpărau vazele nu pentru flori, ci ca să bea din ele: paharele de sticlă, în stil european, pe care IKEA le comercializa erau prea mici pentru gustul americanilor.
Aceşti paşi culturali greşiţi – alături de alţii, cum ar fi saltelele care era prea tari şi măsurate în centimetri, nu king sau queen size – au fost rapid corectaţi. Dar tensiunea dintre inima suedeză a celui mai mare retailer de mobilă din lume şi avanposturile sale îndepărtate încă există.
Cea mai recentă demonstraţia a venit săptămâna trecută, când procurorii francezi au pus compania şi pe cei doi directori din Franţa sub investigaţie formală pentru acuzaţii de spionaj.
Probele se bazează pe acuzaţii cum că managerii IKEA din Franţa obţineau ilegal evidenţele poliţiei asupra angajaţilor companiei, pentru a-i verifica dacă au avut un trecut dubios. Potrivit unor surse familiare cu ancheta, investigaţia este mai puţin preocupată de un alt presupus unghi de spionaj descoperit: acela că IKEA ar fi folosit detectivi particulari pentru a verifica clienţii nemulţumiţi.
Reprezentanţii IKEA spun că vor să afle şi ei exact ce a mers prost şi să repare greşelile comise. Dar investigaţia – şi o serie de alte controverse care îl implică pe gigantul suedez – scot în evidenţă provocările IKEA, într-o perioadă în care şi-a propus dublarea veniturilor până în 2020, la 50 mld. euro, prin extinderea rapidă în noi ţări precum India sau Egipt.
Fondată într-un mic orăşel numit Älmhult, într-o regiune cunoscută sub numele de centura biblică a Suediei, IKEA a păstrat o cultură puternic înrădăcinată în acest trecut economic şi moral. Co-lucrătorii, cum îşi numeşte IKEA perso
