Într-o chilie cocoţată la cucurigu sub cupola pavilionului Romexpo, unde s-a ţinut a 20-ea ediţie a Tîrgului de Carte Gaudeamus, putea fi descoperit Mihai Stănescu la pîndă după noi ocazii în vederea îmbogăţirii seturilor de percutante caricaturi concepute a stimula limpezirea conştiinţei publice prin avertizări prompte asupra mistificărilor politice. Spiritul iscoditor, permanent în acţiune, şi privirea nealterată conjunctural asigură lucrărilor ieşite din mîna sa un impact actual de durată. De aceea, caricaturistul nici n-a ezitat să se prezinte la tîrg cu realizări intrate mai de mult în circuit, precum volumul Cod portocaliu, datat 2009. Era un an de răscruce între primul şi al doilea mandat la Cotroceni al preşedintelui Băsescu. Caricaturistul s-a lăsat antrenat cu nesfîrşită dexteritate în jocul dintre aparenţe şi realitate, ispitit de cîmpul larg al plurisemantismelor. La modul imediat, „portocaliul“ a reprezentat culoarea culoarului electoral pedelist, exploatat fără scrupule de candidat pe parcursul dublei ascensiuni către vîrful obsedant al puterii. Dar, în acelaşi timp, „portocaliu“ indică în gama preavizelor meteo un semnal de posibile deteriorări ale desfăşurării fenomenelor naturale: ploi abundente, vînt înteţit, ninsori troienite.

Dacă nu se puteau întrevedea distorsionările catastrofale intervenite pe parcurs în atmosfera politică, flamurii portocalii s-au dovedit repede inapţi a garanta echilibrul convenabil relaţiilor dintre partenerii obligaţi să colaboreze conform rezultatelor scrutinului. Mihai Stănescu operează cu intuiţii, semnalînd anomaliile, grijuliu a ocoli orice violenţă cu tentă vulgar-ostentativă. De ambele părţi se iscă un ciudat curent care face ca lumînările aprinse pe tortul victoriei să-şi îndrepte jetul portocaliu invers decît direcţia imprimată de suflul celor doi preopinenţi la festin. Preşedintele şi premierul îşi văd