Politicenii britanici încearcă să câştige capital electoral de pe urma sentimentelor anti-europene.

În 2007, fostul premier Gordon Brown predica "locuri de muncă britanice pentru muncitori britanici". I-au preluat discursul mulţi politicieni. Şapte ani mai târziu, actualul premier David Cameron a fost auzit spunându-le ucenicilor dintr-o fabrică din Cowley că Marea Britanie trebuie să îşi educe tinerii în aşa fel încât să fie capabili, într-o lume globalizată, să respingă nevoia de muncitori est-europeni. Şeful Executivului de la Londra le-a amintit tinerilor că există fabrici în Regat în care jumătate dintre angajaţi provin din Polonia, Letonia sau Lituania. Şi, din 2014, piaţa muncii se va deschide pentru alte două state din Europa de Sud-Est - România şi Bulgaria. Pentru politicienii populişti, o ocazie optimă pentru a plusa într-un joc cât se poate de simplu: imigranţii est-europeni le vor lua locurile de muncă britanicilor. În discursul lor ieftin, politicienii vehiculează tot felul de cifre pe care oricum nu mai stă nimeni să le verifice - şi când se demonstrează că-s greşite nu mai e nimeni să asculte dezminţirile. Nigel Farage citează un studiu UE care afirmă că în Marea Britanie ar trăi 600.000 de est-europeni inactivi economic şi că Regatul plăteşte alocaţie pentru 50.000 de copii care nici măcar nu locuiesc pe insulă dar care costă bugetul public un milion de lire săptămânal.

Încetul cu încetul, subiectul principal al campaniei pentru alegerile europene de anul viitor va fi imigraţia est-europeană, anticipează Farage. Un teren proprice pentru populism, avertizează Chris Horvath, strateg şef la influentul think-tank londonez Open Europe. Mulţi alegători sunt frustraţi de detalii punctuale - legislaţia excesivă impusă de Uniunea Europeană sau costurile excesive ale bugetului comunitar, apreciază Horvath, completat de analistul poli