Dacă primește statutul de candidat în 2020, Moldova ar putea intra în UE, în cel mai bun caz, spre 2030.

Uniunea Europeană are cu terțe țări mai bine de două duzini de Acorduri de Asociere așa cum e cel parafat la Vilnius de către Republica Moldova. Aceste acorduri, însoțite și de un acord al liberului schimb, nu garantează în niciun fel o integrare politică ulterioară și nici statutul de candidat la UE.

UE are de altfel asemenea acorduri cu țări de pe alte continente, cum sînt Chile sau Marocul, dar are deja Acorduri de Asociere cu țări la fel de fragile economic și politic ca Moldova, țări precum Albania sau Macedonia.

Dacă e adevărat că un acord de asociere nu garantează obținerea statutului de candidat, în schimb statutul de candidat nu poate fi obținut în absența acordului de asociere. Este vorba de etape obligatorii. Cel mai probabil este însă aceea că Moldova, chiar și dacă semnează anul viitor acordul de asociere, nu va putea obține statutul de candidat pînă în anul 2020. Motivele sînt multiple. Bugetul UE pe anii 2014 - 2020 tocmai a fost adoptat și este un buget de criză, cu mult sub pragul pe care îl ceruse Comisa Europeană. Asta înseamnă că nu se vor găsi așa numitele “fonduri de preaderare“ la care are dreptul orice candidat care începe să negocieze cu Comisia Europeană.

Pe deasupra, UE traversează de mai multă vreme ceea ce se numește “oboseala extinderii“. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.

Apoi, nu există o durată precisă a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii. Ele pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia din țările membre. Cazul Turciei, de pildă, este unul extrem. Turcia a semnat un acord de asociere cu UE --cum e cel pe care speră