Într-un fel e mişto de Black Friday (probabil, n-am intrat încă în febra asta niciodată), stai, calculezi, vînezi preţuri. E probabil ca la o casă de pariuri. Cheltui bani în prostie, te simţi şi cîştigat. Scad preţuri spectaculos din preţuri crescute spectaculos.
Denumirea “Black Friday” are o istorie amuzantă. Anii 30. Philadelphia. După Thanksgiving avea loc şi un meci de fotbal. O săptămînă plină, tot efectivul de poliţie era în stradă să dirijeze circulaţia. Numele de “Vinerea Neagră” a rămas de la aceşti poliţişti disperaţi de ambuteiaje, singurii cetăţeni neexcitaţi de tradiţii şi fotbal din oraş. (mai mult despre poveste aici).
După 80 de ani avem şi noi o poveste cu zile negre. Cu 48 de ore înainte încep pregătirile de ziua naţională, zboară salvările şi pompierii prin cartiere şi blochează drumurile. Azi era un ambuteiaj patriotic serios. Ieri aşteptai cam 10 minute un autobuz după cîte o coloană-două de autobuze aburite de respiraţia jandarmilor. Mai sînt şi reducerile şi înghesuiala de prin magazine care dă singura speranţă care contează: comerţul de succes.
Black Friday şi 1 decembrie se prind aşadar într-o horă de succes – de altfel, mulţi au şi extins vinerea neagră spre 1 decembrie, că doar mulţi români lucrează fără probleme în orice zi de sărbătoare. Shopping şi costum naţional. De toate pentru toţi şi pentru consumatori de profesie, şi pentru ăia care nu mai au decît patriotismul. A, şi mai rămîne bătaia de joc de cetăţenii care bagă o sarma oferită de clasa politică. Rămîne valabil, ca urare anticipată de 1 decembrie, ceva ce scriam acum doi ani:
Dacă la anul vom mînca cu toţii fasolea aia nenorocită împreună, fără fiţe şi fără frică de microbi, şi vom vorbi despre ce ne interesează, se cheamă că vom fi făcut un mare pas înainte. Asta ar fi cu adevărat evoluţie. Să respectăm puterea socială a unei porţii bune de fasole (de
