La o sută ani de la înfiinţare, directorul Colegiului Naţional "Spiru Haret" din Bucureşti spune povestea şcolii cu parfum de epocă.
Alexandru Constantinescu se află de şase ani la cârma Colegiului Naţional "Spiru Haret", un adevărat tezaur al învăţământului românesc din perioada interbelică.
Cel mai de preţ document păstrat din "epoca de aur" a liceului este un registru al Consiliului de Administraţie, un soi de "roman în cifre" scris de elevii şi dascălii din perioada 1920-1932.
"Forul conducător suprem era Co mitetul de Părinţi. Un preşedinte al Comitetului Şcolar şi-a dat demisia pentru că părinţii doreau mărirea salariilor profesorilor cu 30%, iar el, care ducea şi politica ministerului, s-a opus. Dacă un învăţător făcea orarul era plătit pentru asta", mai arată directorul.
După ce el însuşi a fost coleg cu dascăli care au scris istoria recentă, şi-a jurat ca în mandatul său toţi elevii actuali vor afla poveştile celor mai cunoscuţi absolvenţi.
Privit din afară, liceul, situat în buricul târgului, zona Piaţa Universităţii, pare că nu se mai termină. Cu trei corpuri de clădire pe care "tronează" câteva zeci de ferestre grandioase, ar putea fi confundat cu uşurinţă drept un muzeu. Pe undeva aşa şi este, graţie personalităţilor care şi-au tocit coatele pe băncile de aici.
Doi "spirişti", matematicieni de geniu
Cea mai mare mândrie a Colegiului "Spiru Haret" sunt, de departe, titanii Grigore C. Moisil şi Nicolae Teodorescu, doi "spirişti" care au asigurat timp de 46 de ani conducerea Societăţii de Ştiinţe Matematice din România. "Moisil a fost preşedinte din 1949 până în 1973, la moartea lui. Apoi a preluat frâiele Nicolae Teodorescu şi a condus până ,95. Aveau stiluri diferite. Primul era mai creativ, el a fost cel care a introdus calculatoarele în România. Celălalt era mai tenace", lămureşte directorul colegiului.
Şi tre