NICU ALIFANTIS
"Surprinde-mă, Moşule!"
Habar n-am! În fond şi la urma urmei, ce obligaţie are Moşul faţă de mine? De ce ar trebui să-mi dea ceva? Un cadou făcut cuiva presupune o implicare emoţională deosebită. Oare ce merite am avut anul acesta, sau anul trecut, sau în viaţa asta? Este el acela ce poate contabiliza faptele bune? Cum? Care sunt criteriile? Cât timp are pentru mine, pentru a-mi urmări existenţa şi a decide că fac parte din acea categorie a merituoşilor? De ce aş fi eu cel monitorizat? Totuşi, admiţând faptul că aş exista pe o listă (deşi nu înteleg de ce), curios fiind din fire, m-aş întreba pe ce poziţie mă aflu şi, mai ales, de ce pe acel loc? Cu ce au fost mai buni decât mine cei dinaintea mea? Deja mă doare capul de atâtea întrebări. La urma urmei, sunt un om ca oricare altul şi aş fi foarte curios să-l cunosc pe acela ce nu are în cap, în preajma Crăciunului, o listă întreagă de cadouri în aşteptare. Recunosc, eu am o astfel de listă. Ar fi însă un gest extrem de egoist dacă aş dezvălui-o, mai ales celor care mă iubesc, pentru că, simbolice sau nu, cadourile ce vor dori a mi le da le-ar debusola simţirile, dorinţele, planurile,
posibilităţile, puterile, trăirile. Ar fi nedrept să fac aşa ceva şi, din acest motiv, nici măcar nu îndrăznesc a gândi la un dar, cu sau fără bani, mai ales de la Moş Crăciun. Aleg, în această situaţie, copleşit de întrebări, elementul-surpriză. E singurul bine venit, credeţi-mă. Te rog, Moşule, surprinde-mă, uimeşte-mă, impresionează-mă! Orice îmi vei da mă va satisface, va fi un răspuns la noianul de întrebări ce-mi colcăie prin minte. Mă voi bucura în egală măsură, indiferent dacă sub brad voi găsi o punguliţă, sau un pachet, ori un ac de brad... Crede-mă, mulţumesc !
CORINA CHIRIAC
"Dă-ne tuturor darul eternei copilării"
Nu ştiu altora cu
