În ultima zi a lunii noiembrie, creştin ortodocşii îl prăznuiesc pe pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Ocrotitorul României. Sinaxarul ne spune că era din oraşul Betsaida, fiind fiul lui Iona evreul şi, totodată, fratele Sfântului Apostol Petru. “Acesta a fost mai întâi ucenic al lui Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul. Apoi, dacă a auzit pe dascălul său arătând cu degetul şi zicând: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii», lăsându-l pe el a urmat după Hristos. Şi zicând lui Petru: «Aflat-am pe Iisus Cel din Nazaret», l-a atras spre dragostea Lui Hristos”. (“Vieţile Sfinţilor de peste tot anul”)

După Înălţarea Domnului, după ce Sfinţii Apostoli au tras la sorţi pentru a propovădui Cuvântul Evangheliei, Sfântului Apostol Andrei “i-a căzut soarta şi a luat Bitinia şi Marea Neagră şi părţile Propontidei şi Calcedonul, Bizanţul, Tracia, Macedonia şi părţile cele ce ajung până la fluviul Dunărea, Tesalia, Grecia şi părţile Ahaiei, asemenea şi Aminsos, Trapezunta, Iraclia şi Amastris. Însă acestea le-a umblat nu aşa degrabă, cum le trecem cu cuvântul, ci în fiecare ţară răbdând multe împotrivă şi multe lucruri cu nevoi, le-a biruit pe toate cu îndemnul şi cu ajutorul Lui Hristos”, mai spune Sinaxarul.

Părintele arhimandrit Cleopa, într-una din predicile la această mare sărbătoare, ne îndemna să nu uităm că “prăznuim cu multă bucurie pe Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, Apostolul românilor, care a vestit Evanghelia lui Hristos pe pământul ţării noastre acum aproape 2000 de ani, în Dobrogea şi la Gurile Dunării”. După ce a creştinat Crimeea şi sudul Basarabiei, a trecut pe la gurile Dunării, zăbovind la Tomis, unde a creştinat mulţi din Sciţia Mică, actuala Dobroge. “El a stat cu ucenicii săi într-o peşteră din apropiere, unde făcea Sfânta Liturghie, de teama păgânilor închinători la idoli. Peştera poartă numele Sfân