Gândul vă prezintă o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşescprin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârţan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărţi de acasă românilor din străinătate. Ori precum MIhnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie "La mulţi ani, România!" este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunţat la un trai călduţ într-o corporaţie pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniţi în România care nu au învăţat un singur cuvânt: şpagă. Veţi face cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI

Atenţie, se închid uşile! Urmează staţia ..., cu peronul pe partea dreaptă. Acestea au fost primele cuvinte în româneşte pe care Xavier Montoliu Pauli, un tânăr absolvent de filologie ajuns în Bucureşti la începutul anilor ’90 ca să le predea catalană studenţilor de la Universitate. Le-a înţeles, după ce un prieten i le scrisese pe o foaie de hârtie, iar el încerca să le citească şi să le audă simultan. Era prima „lecţie” de română. Douăzeci de ani mai târziu, numele său apărea, alături de cel al Corinei Oproae, pe prima antologie de poezii scrise de Marin Sorescu, traduse în catalană.

În acest răstimp s-a apropiat de România şi de limba română cu ajutorul studenţilor săi şi al prieteniilor pe care a reuşit să le lege. Şi-a descoperit pasiunea pentru operă, mergând în fiecare săptămână la Ateneul Român, a descoperit voci interesa