Am ajuns la Bucureşti la Tîrgul de Carte Gaudeamus; veneam de departe să-mi văd tipărită monografia Trost şi să povestesc, cui voia să audă, viaţa tristă a acestui suprarealist care visase şi el la lumi ce nu există, împreună cu prietenii săi Gherasim Luca şi Paul Păun, cu Virgil Teodorescu, Gellu Naum şi Sesto Pals. Hazardul a făcut că am ajuns la Bucureşti prin… Constanţa: o ceaţă grea acoperise joi dimineaţa pista de aterizare de la Otopeni şi, după ce ne-am învîrtit aproape o oră în speranţa că se va risipi, pilotul a trebuit să facă o escală pentru a se reaproviziona cu benzină pe aeroportul de pe malul mării. Priveam dalele de beton în crăpăturile cărora se cuibăriseră confortabil fire de iarbă neverosimil de verzi şi citeam cu intermitenţă din cartea de versuri intitulată Încă, pe care o primisem cadou în avion de la autoare, Riri Sylvia Manor. Pe ici, pe colo, lectura mi-l readucea în minte pe Marin Sorescu. Poezii frumoase.
La tîrg, un poet tînăr mi-a prezentat o antologie de poezie recentă şi în decursul primei nopţi petrecute la Bucureşti am citit versurile strînse în volum de Claudiu Komartin şi Radu Vancu. Citeam şi mă gîndeam mereu la cele scrise de regretatul Alexandru Muşina în prefaţa preluată de autorii antologiei: „Am învăţat să scriu poezie citind zi şi noapte, pînă nu mai distingeam literele, scriind sute, poate mii de poezii proaste, pe care, cu inima frîntă la început, apoi cu veselă detaşare, le-am aruncat“. Cîte poezii vor fi aruncat cei peste cincizeci de poeţi antologaţi în Cele mai frumoase poeme din 2012? Cineva ar putea să scrie un volum de „ecologiepoetică“ pornind de la această observaţie.
Era ceaţă afară şi cînd am sosit seara în clădirea rotundă a Romexpo. Nu era multă lume, dar era totuşi. Înăuntru, lansările de carte blocau uneori culoarele înguste dintre standuri; multe figuri cunoscute. Rondelurile de
