După ce, în zi de leafă, trăieşti emoţia sublimă, un pic nervoasă, că, în fine, şi cardul tău este un card ca toate cardurile, te apropii de bancomat deja întărit sufleteşte. Exact cât să-ţi iei inima-n dinţi: Asta e! Şi iarăşi te împrumuţi la bucăţica aia de plastic. Fiindcă supermarketul a ajuns ca biserica, te duci numai duminica, împreună cu familia, azi te învârţi o oră prin Hale, reuşind performanţa de a umple o jumătate de sacoşă cu numai 150 de lei. Mai cumperi şi de pe Platou de vro 50, vine iarna, nu?, toate alea se scumpesc, plus că pofteşti la nişte varză murată, scumpă foc, şi-asta… În fine, un sfert de oră cu tramvaiul până acasă, te relaxezi, făcând nişte exerciţii de imaginaţie.
Se face că întreţinerea nu costă 275, ci doar 200. Nu, mai puţin nu se poate… Numai un fachir şi-ar imagina că ar putea să coste doar 100. Dar, la dracu’!, ăştia sunt căliţi. Tu poţi să faci duş cu apă rece? Îţi imaginezi că în cutia poştală vei găsi o factură pe care la total de plată scrie doar 100, nu 150. Să vezi ce-o să-i fac lu’ pramatia aia de fii-mea, că numai ea vorbeşte atâta… Asta la mobil, fiindcă la cablu e fix 119 virgulă ceva. Apoi, preţ de o staţie, ultima, mai ai timp doar să-ţi imaginezi că nu ai datorii de 300, ci doar de 2, că o bluză pentru ziua nevesti-tii nu ar costa… ci doar….
Aici simţi că începi s-o iei razna, fiindcă acu’, la început de iarnă, dacă zici nevastă, zici brad de Crăciun şi şampanie de Revelion, plus o zi, două, la munte… Şi, dacă îţi scapă prostia asta cu muntele, îţi piere cheful de viaţă şi o dai dracului de imaginaţie, mai ales că trebuie să şi cobori. Iei realitatea de piept şi intri în apartament cu o moacă de învingător. Învingător la puncte. Din toate punctele alea de pe lista de cumpărături pe care ai primit-o aseară, ai bifat mai bine de trei sferturi. Ai cheltuit o avere, e adevărat, dar aveţi ce mânca trei zile
