Ioan T. Morar, "Negru şi Roşu", roman, Editura Polirom (tel. 0232/21.74.40), 336 p.

Ioan T. Morar e un om surprinzător, cu talente multiple. L-am cunoscut în urmă cu mulţi ani, când la noi nici nu se auzise de stand up comedy, ca im­provizator şi imitator de un haz nebun, care îşi făcea prietenii să râdă cu lacrimi. Apoi l-am descoperit în 1984 ca poet cu o sensibilitate rafinat-modernă (a pu­blicat de atunci încoace cinci volume de poeme). A făcut gazetărie satirică în cea mai bună perioadă a revistei "Caţavencu" şi îi citeam cu nesaţ pamfletele necruţătoare cu ticăloşia şi prostia. A fost şi senior editor la "Cotidianul", într-o vreme când defunctul ziar adunase în redacţie scriitori şi ga­zetari buni. Şi-a valorificat umorul şi talentul actoricesc în grupul "Divertis", a realizat mai multe emisiuni de tele­viziune şi ajunsese o vedetă în lumea mondenă. Apoi - cine ar fi crezut - a intrat în diplomaţie: între 2010-2012 a fost consul general la Marsilia. Tot ce a făcut, a făcut bine şi cu folos, datorită inteligenţei, hărniciei şi diverselor sale abilităţi. Dar, din 2005, am înţeles că înzestrarea lui cea mare e aceea de romancier. Romanul publicat atunci, "Lindenfeld" (s-au epuizat până acum trei ediţii, lucru rar în practica editorială de la noi) avea un subiect original şi era excelent construit şi scris. Istoria satului bănăţean părăsit total de şvabii emigraţi în Germania şi readus artificial la viaţă cu figuranţi pentru vizita unui milionar bătrân originar de acolo este povestită cu virtuozitate literară, de la autenticismul limbajelor la comicul de situaţie care virează spre tragicomedie şi absurd. Dacă după opt ani în care am citit (şi am scris aici despre) sute de cărţi ţin minte atât de bine primul roman al lui Ioan T. Morar e pentru că m-a impresionat durabil modul în care ştia el să fie burlesc şi grav, prozaic şi cu abur poetic, cinic şi del