Declaratia brusca a presedintelui Traian Basescu, facuta intr-un interviu la TVR, cu privire la noul obiectiv strategic al Romaniei, unirea cu Republica Moldova, a luat multa lume prin surprindere.
Imi amintesc ca in august 1991 eram pe plaja in Vama Veche si ascultam la radio sedinta parlamentului de la Chisinau in care s-a votat actul de independenta a Republicii Moldova. S-a spus atunci ca era momentul oportun in care se putea realiza unirea cu Romania.
Gorbaciov nu se mai afla la putere la Moscova. Lovitura de stat a comunistilor esuase, iar Eltin preluase controlul unei Rusii slabite. Dar am avut ghinion. Ion Iliescu era presedintele Romaniei. Nu se cunosteau toate dedesubturile si cat de manevrat era si fusese Iliescu de puterea sovietica, dar astazi lucrurile sunt mult mai clare. Bineinteles ca momentul a fost ratat. Ba, mai mult, limba romana, peste Prut, sub presedintii Snegur si Voronin, a devenit limba moldoveneasca.
Din 1991 pana dupa intrarea Romaniei in UE, in 2007, subiectul "Moldova" a cazut in planul doi al politicii romanesti. Intotdeauna au existat voci si oameni care au militat pentru unire, dar era o actiune care nu interesa pe nimeni. Problemele Romaniei si ale Basarabiei erau atat de mari incat nu puteau fi rezolvate de nimeni.
Incet, incet, lucrurile s-au schimbat si s-au accelerat dupa 2007. Pana atunci, Romania nu avea ce sa ofere romanilor de peste Prut, apoi a avut ceva de oferit - cetatenia romana asociat cu dreptul de libera circulatie in Occident. Adica accesul la o slujba bine platita.
Mereu pe agenda publica romaneasca, dezbaterea despre unirea cu Republica Moldova era evitata, parea un subiect atat de fantezist, un vis imposibil de realizat si cu implicatii si pericole politice imense. Niciun partid nu si l-a asumat cu adevarat, niciun om politic puternic din Romania nu a av
