Într-o zi, când se afla la vânătoare, a cerut să i se dea una. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat…

Se spune că Alexandru Marghiloman (1854-1925), om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare băutor de cafea.

La mare cinste

El este “personajul care a cerut o o cafea la vânătoare, iar valetul s-a descurcat cum a putut, punând, în loc de apă…coniac. Astfel s-a născut „marghilomana“. De fapt, o cafea turcească, fiartă cu rom sau coniac. Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană“. Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin.

După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi solicitau „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“. Tot în acele vremuri, la Hanul lui Manuc, în „Sala Domnească“, unde aveau loc baluri mascate şi serate mondene, cafeaua Marghiloman era la mare cinste. Se spunea pe atunci că “plăcerile gustative pe care le creează sunt făcute pentru cunoscători”.