Gândul vă prezintă o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşescprin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârţan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărţi de acasă românilor din străinătate. Ori precum Mihnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie "La mulţi ani, România!" este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunţat la un trai călduţ într-o corporaţie pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniţi în România care nu au învăţat un singur cuvânt: şpagă. Sau ca ambasadorii străini care ne vorbesc, în semn de respect, limba, ori ca informaticianul care a pus DEX-ul pe internet, ori ca Xavier Montoliu, catalanul care l-a tradus pe Marin Sorescu. Veţi face cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI

De la biroul său situat la etajul opt al clădirii de la capătul bulevardului Broadway, Michael Horodniceanu priveşte Statuia Libertăţii şi Ellis Island, locul unde odinioară primii imigranţi au ajuns în America. Coordonator al unui mega proiect public de infrastructură, metroul newyorkez, este el însuşi un fost imigrant. Unul care nu a uitat româneşte, deşi e plecat din ţară de mai bine de 50 de ani. “Vorbesc mereu limba cu verii şi cu prietenii mei”, spune Horodniceanu care i-a învăţat pe americani să-i pronunţe numele, ba mai mult să îl şi scrie perfect.

“Numele meu, Horodniceanu, este un nume care, în orice parte din lume, în afară de România,