„Sclerozat“, aşa cum vrea să sublinieze acest articol, nu înseamnă nici pe departe „nebun, bolnav mintal“, aşa cum poate mulţi cred. Boala neurologică afectează, în schimb, mare parte din viaţa obişnuită a tinerilor sănătoşi în aparenţă, care, în timp, pot ajunge în scaun cu rotile.

„Leziuni pe creier“, „boală incurabilă“, „scaun cu rotile“, „viaţă ciuntită“, „îmi pun capăt zilelor, de ce să mai trăiesc?“. Frânturile unei discuţii de dincolo de uşa unei bucătării de bloc din Bucureşti. Dincoace de uşă, un băiat de 14 ani şi o fată de 20 ascultă şi plâng. Urmează scenele dramatice, dar deloc teatrale, din viaţa Feliciei Ionescu. O doamnă de 44 de ani care în 2012 a aflat că are leziuni pe creier, semnele unei boli incurabile a cărei cauză este necunoscută – scleroza multiplă – că poate ajunge în câţiva ani în scaun cu rotile, aşa cum se întâmplă în foarte multe cazuri, că viaţa ei va fi ciuntită încet-încet. Iar primul ei instinct a fost să-i pună punct acolo, dar n-a făcut-o. Pentru copii. Scena 1: tulburările de vedere Şef serviciu financiar al unei companii, Felicia Ionescu are, evident, mari responsabilităţi. Şi cine nu ştie cât de obositor este lucrul cu bani şi la calculator? După câteva nopţi de muncă la computer pentru o bază de date, nu a mirat-o prea mult când, într-o zi, în 2011, a început să nu mai vadă normal nici cu ochelarii. Vedea clar, deloc înceţoşat sau tulburat, dar trebuia să se uite cumva într-o parte, ca să poată înainta, să poată şti în ce direcţie să meargă, atât de mult i se îngustase câmpul vizual. Iar când se ridica de pe scaun, îi trebuiau câteva secunde bune ca să-şi poată găsi direcţia. „Toate astea veneau pe fondul unei activităţi intense la calculator. M-am gândit că am probleme de vedere ca orice om şi am mers la oftalmolog“, povesteşte ea. O perioadă după ce şi-a schimbat ochelarii, nicio schimbare în bine. Trebuie să se acomod