1 Decembrie, Ziua Națională a României. Momentul când patriotismul, sentimentele de mândrie națională, dar și frustrările și nemulțumirile legate de țara în care trăim ies parcă la iveală cu mai multă forță decât oricând. Bucureștiul va răsuna de tropotul tradiționalei parade militare, oamenii politici se vor întrece în discursuri populiste, care să trezească spiritul național în rândul alegătorilor, iar în țară autoritățile locale vor organiza diverse evenimente mai degrabă menite să le mai crească popularitatea în rândul maselor. Dar sunt acestea de ajuns pentru ca românii să se simtă într-adevăr mândri de naționalitatea lor sau pentru a șterge etichetele negative pe care străinii ni le tot aplică de ani buni? Mai avem oare motive să spunem răspicat, oriunde și oricând, suntem români?

În ultimii ani, presa internațională a relatat frecvent despre hoții din bancomatele britanice sau despre taberele de romi din Franța, iar cuvântul român a ajuns, în mentalitatea unor străini, echivalent cu cel de infractor. Chiar și atunci când nu eram noi vinovați, așa cum s-a întâmplat în cazul scandalului european privind carnea de cal, privirile acuzatoare s-au îndreptat tot către România.

Iar campaniile negative derulate constant de presa tabloidă din Marea Britanie, ne-au transformat în spaima Europei, teama că imigranții români vor aduce haosul oriunde vor ajunge transmițându-se, ca o viroză, și către alte state europene, precum Germania. Etichetele negative au fost lipite, nu de puține ori, poate și din vina noastră și a lipsei de interes și de mediatizare a românilor care au obținut succese marcante în domeniile lor de activitate.

Cu toate acestea, România a reușit să-și facă lor în presa internațională și cu exemple pozitive, ale unor oameni care s-au impus prin realizările lor. În luna mai, un elev de 19 ani din România a câștigat locul întâi la cea mai impo