Vorbim despre o ideologie bazată pe ură şi dispreţ. Şi, cu toate că tezele neoconservatorilor sunt demonstrabil false, oamenii ăştia sunt perfect imuni la orice argument raţional care le critică tezele.
1. Neoconservatorii
Neoconservatorismul e o ideologie care s-a coagulat recent la noi, cam de prin 2009 încoace. Tezele ei principale sunt următoarele:
1. Săracii sunt săraci din vina lor - fiindcă sunt leneşi şi refuză să muncească, preferând să fie asistaţi. (Corolarul: problema se rezolvă prin educaţie: săracii trebuie să înveţe că fiecare e responsabil de viaţa lui).
Subvarianta rasistă: romii ("ţiganii" când discuţia e off the record) sunt asistaţi. Ei refuză să se integreze (după cum, ca şi restul persoanelor sărace, refuză să muncească şi preferă să fure sau să caute prin gunoaie). Asta confirmă datele sociologice care arată că, în România, rasismul faţă de romi creşte odată cu nivelul de educaţie.
2. "Dacă angajatorului îi e bine, îi e bine şi angajatului". Altfel spus, orientare masivă pro-business şi total dispreţ faţă de atitudinile pro-market. Cultul angajatorului (deja existent pe piaţă) ca fiinţă providenţială.
Corolar 1: ura faţă de angajaţi şi faţă de orice posibilă încercare a lor de organizare. Distrugerea sistematică a reţelelor sindicale sau a altor forme de coalizare a intereselor angajaţilor. Angajatul trebuie plătit cât mai puţin şi muncit cât mai mult, pentru a menţine avantajul competitiv al României: "forţa de muncă ieftină".
Corolar 2: obligaţiile fiscale şi de altă natură ale angajatorilor privaţi trebuie reduse.
Corolar 3: bogaţii sunt buni (şi înzestraţi cu virtuţi remarcabile), săracii sunt răi (şi înzestraţi cu vicii remarcabile, cel mai grav dintre ele fiind nesupunerea).
3. Angajatorul privat (împreună cu angajaţii săi) ţine în spate legiunile de asistaţi, de pensionari şi de bugetari.
