Peștera Sf. Andrei

În fiecare an, în 30 noiembrie, creştin-ortodocşii îl prăznuiesc cu evlavie pe Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat la apostolie” de Iisus Hristos.

La sfârşit de noiembrie, sute de pelerini vin la Mănăstirea „Peştera Sfântului Apostol Andrei”, din zona comunei dobrogene Matei Corvin, ca să-l prăznuiască pe Cel Dintâi propovăduitor al Evangheliei pe teritoriul românesc.

Odată ajunşi aici, creştinii merg să se închine cu evlavie la altarul din peştera în care se spune că ar fi trăit Sfântul Andrei, la icoana făcătoare de minuni, la crucea în formă de X în interiorul căreia se găseşte o părticică dintr-un deget al Apostolului.

Oamenii din zonă mai vorbesc şi despre puterea miraculoasă a izvorului cu apă tămăduitoare, despre care se crede că a apărut după ce Sfântul Apostol Andrei a lovit cu toiagul în pământ.

O viaţă închinată credinţei

Sfântul Andrei era fratele lui Simon Petru şi fiul lui Iona, pescar din Betsaida Galileei. Ca ucenic al lui Ioan Botezătorul, a înţeles cât de importantă era misiunea lui Iisus: El era „cel care ridică păcatul lumii”.

Cunoscându-l pe Mesia, Andrei şi fratele său au devenit curând ucenici ai Învăţătorului lumii. Mai mult, Apostolul Andrei şi-a întărit credinţa, fiind martor la minunile făcute de Iisus şi rămânând pe vecie un îndrumător statornic al creştinismului.

Ucenic devotat lui Hristos

Cea mai mare încercare a întâmpinat-o în noaptea când Mântuitorul a fost întemniţat. Atunci, toţi ucenicii Săi au fost în pericolul de a se lepăda de Hristos.

Cu toate acestea, Andrei a rămas neclintit în credinţa lui, spre deosebire de Petru care, până la venirea zorilor, s-a lepădat de trei ori de Hristos.

Prin aceasta, Apostolul Andrei primeşte de la Dumnezeu puterea de a vindeca bolile, de a alunga demonii şi de a dezlega oamenii de păcate.

Propovăduitor al Evanghe