E o problemă care îi frământă pe economişti de multă vreme: dezvoltarea economică a unei ţări poate „cumpăra” fericirea locuitorilor ei? Cu alte cuvinte, în ce măsură este legată mulţumirea în viaţă de bogăţia naţională? Un studiu recent sugerează că totul are o limită: dincolo de un anumit plafon al PIB pe cap de locuitor, satisfacţia locuitorilor nu mai creşte, indiferent cât de bogată ar fi ţara respectivă.
Aşa cum era de aşteptat, studiul a arătat că , în cele mai sărace ţări, nivelul satisfacţiei personale a locuitorilor creşte pe măsură ce ţara devine mai bogată, deoarece oamenii devin astfel capabili să îşi asigure resursele necesare unui trai decent.
Analiza a fost realizată de economiştii Eugenio Proto de la Universitatea din Warwick şi Aldo Rustichini, de la University Minnesota, folosind informaţii asupra satisfacţiei în viaţă, în diferite ţări (informaţii colectate prin World Values Survey) şi date privind Produsul Intern Brut (PIB) per cap de locuitor, ajustat pentru paritatea puterii de cumpărare (PPC).
Autorii au fost surprinşi să constate că sporirea nivelului satisfacţiei în viaţă se opreşte odată ce bogăţia naţională atinge un anumit nivel: cca. 36.000 USD (PIB - PPC). Dincolo de acest nivel, satisfacţia personală faţă de viaţă a locuitorilor nu mai creşte, ba chiar scade uşor.
De ce această scădere? Deoarece, spun cercetătorii, în cazul locuitorilor din ţările cele mai bogate, mai mulţi bani dau naştere unor aspiraţii tot mai înalte, iar neîmplinirea acestora creează dezamăgire, deci scăderea satisfacţiei. Această prăpastie între ceea ce îşi doresc, material, şi ceea ce pot obţine duce la frustrări şi micşorează nivelul fericirii resimţite.
Studiul a arătat că, în ţările cu PIB pe cap de locuitor sub 6.700 USD, era cu 12% mai puţin probabil ca locuitorii să raporteze cel mai înalt nivel de satisfacţie, faţă de ţările î
