Am consacrat vizite lui Li Keqiang, premierul Chinei, în România nu mai puţin de patru comentarii. Le reamintesc, pentru că fără asta înţelegerea postărilor reproduse şi comentate mai jos e niţel dificilă:O isterie de tip Victor Ponta: Vin chinezii cu covrigi în coadă!; Există un naţionalism chinezesc infinit mai puternic, infinit mai primejdios decît cel rusesc * Un triumf de politică externă care nu-i costă nimic pe comuniştii chinezi * Vizita Tovarăşului Li – un şăntăjel de parşivel la adresa UE!
De fapt, e niţel inexact scris, am consacrat vizitei. Comentariile mele s-au concentrat, cum o mărturiseşte lectura lor, pe atmosfera aberantă, creată în jurul acestei vizite de Guvernul şi Parlamentul USL, de activul USL şi de batalioanele media ale Puterii.
Fiind vorba de un ziar precum Evenimentul zilei, imensa majoritate a postărilor la cele patru editoriale fac praf China de azi, fie din temeiuri politice (ţară cu deţinuţi politici), fie din temeiuri economice (mînă de lucru ieftină). De fapt eu n-am contestat, în textele mele, China de azi – o putere regională angajată în aventura de a ajunge putere planetară, spaţiu al unui experiment original (capitalism înfăptuit în absenţa democraţiei), în care eu nu cred, aşa cum n-am crezut nici în perestroika sovietică. Eu am fost critic, violent de critic faţă de transformarea vizitei unui premier dintr-o ţară a lumii într-un moment de sărbătoare naţională, a unei acţiuni ce s-a vrut strict economică, într-o acţiune politică. Pentru că, una e să fii politicos cu un oaspete străin şi alta e să-i pui la picioare fapte de abjectă slugărnicie. Pentru că, una e să pui capăt unor prejudecăţi economice şi să relansezi relaţiile economice cu China, şi alta e să-l primeşti pe premierul unei ţări comuniste cu ţara în rochie de bal.
Într-unul din comentarii am căutat să descopăr şi ceea ce l-a îmboldit
