Black Friday a fost şi s-a dus. Cel mai mare eveniment pentru retail a strâns bine banii în punga vânzătorilor. Unii au fost negustori tari, şmecheri, cum umblă vorba, alţii şi-au dovedit din nou stângăcia. Dar altă treabă n-avem acum, ne-apucăm să cumpărăm?

Mie îmi place Black Friday. Este o nebunie de eveniment, magazinele vor să vândă, oamenii vor să prindă acea ofertă bombă cu care se vor lăuda, ca cu o pradă, până la anul. Parcă îl aud pe om. „O vezi, bă, ce maşina de i-am luat-o neveste-mii de Black Friday. 11 milioane am dat pe ea, da' era 16 înainte“, îi va spune domnul cumpărător vreunui prieten sau vreunei rude arătându-i maşina nouă de spălat din baie. „Uite, cwae, ce telefon jmecher mi-a luat tata dă Black Friday. A dat fro 20 de milioane pă el, da' a fost mai ieftin, că el e aşea fro 26 dă milioane“, se va lăuda un elev de liceu sau vreun student cu smartphone-ul cumpărat de către părinţi. Ce iei de Black Friday ţine loc şi de cadou de Moş (Nicolae sau Crăciun, să se aleagă între ei).

Black Friday, dincolo de reduceri şi cumpărători, este un eveniment prin care oamenii trăiesc şi trăiesc intens, fără spaime, fără raţionamente, în limita unei sume de bani. Stau la coadă, se înjură cu ceilalţi sau schimbă sfaturi cu aceştia, beau energizante la 10-11 noaptea pentru a prinde deschiderea târgului virtual de la ora 00.00 şi îşi antrenează degetele pentru a introduce rapid cantităţi, coduri PIN, parole. Omul devine un vânător de oferte.

Puţintică răbdare

Sunt un ratat din punctul ăsta de vedere, pentru al treilea eveniment la rând n-am cumpărat nimic, deşi mă tenta un Google Chromecast. Sunt sedentarul perfect, aştept prada să slăbească din preţ şi o aştept în laţ, nu s-o alerg de Black Friday. Aici e tot mecanismul, mecanism aplicat mereu: oamenii vor să fie în mijlocul altor oameni, vor să concureze contra altora, vor să le vadă celor