Gândul vă prezintă o serie impresionantă de poveşti ale unor adevăraţi misionari ai limbii române, oameni care reuşesc prin harul, talentul şi priceperea lor să îi facă şi pe alţii să înţeleagă frumuseţea acestei limbi. Precum Monseniorul Anton Lucaci, omul care l-a învăţat pe Papa Ioan Paul al II-lea limba română sau Badea Cârţan, varianta din 2013. Românul care merge în opinci până la Roma ca să ofere cărţi de acasă românilor din străinătate. Ori precum Mihnea, copilul pentru care faptul că poate să scrie "La mulţi ani, România!" este o minune. Sau ca Mirela Miron, profesoara care a renunţat la un trai călduţ într-o corporaţie pentru a le preda româna copiilor dintr-un sat de munte din Apuseni, ori ca medicii străini veniţi în România care nu au învăţat un singur cuvânt: şpagă. Sau ca informaticianul care a pus DEX-ul pe internet, ca Xavier Montoliu, catalanul care l-a tradus pe Marin Sorescu, sau ca profesorii care predau româna în lumea întreagă. Veţi face cunoştinţă cu toţi, în cadrul campaniei VORBEŞTE ROMÂNEŞTE, care vă invită să ne gândim într-un fel nou la cuvintele pe care le folosim zi de zi, fără se le dăm prea mare importanţă. De ce am lansat această provocare puteţi citi AICI

S-ar putea ca un occidental de rând să nu fi citit niciodată o carte scrisă de un mare autor român, dar a ajuns cu siguranţă să vadă România pomenită în vreun film sau serial american de succes. Ba chiar o fi auzit vreo două-trei cuvinte rostite, cu accent englezesc şi grimasă din recuzita convenţiilor horror, în ceea ce mulţi străini cunosc drept limba lui Dracula. O limbă ciudată la care noi ciulim intrigaţi urechea şi pe care pe care de-abia o recunoaştem, o limbă vorbită într-o ţară la fel de stranie, cu vampiri, vârcolaci, dragoni şi ţigani vrăjitori. Dar care a dat lumii "Dragostea din tei", pe care o putem auzi până şi pe coloana sonoră a filmului "Happy Feet 2".