Ziua de ieri mi-am început-o la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca, la Biroul de Investigaţii Criminale. În calitate de făptuitor „în cauza privind instigare publică prev. şi ped. de art. 324 din Codul Penal”. Din ce mi-a spus anchetatorul (altfel, un inspector cât se poate de rezonabil, ce părea interesat cu adevărat să înţeleagă cum stă treaba cu gazele de şist şi cu Roşia Montană), sunt cercetat penal pentru „vina” de a fi vorbit într-o piaţă publică. Conform celor care au făcut sesizarea penală, să vorbeşti într-o piaţă publică, să le prezinţi celor adunaţi în piaţă abuzurile, mizeriile şi ilegalităţile din cazul Roşia Montană reprezintă o infracţiune, o instigare publică! Amuzant şi absurd în acelaşi timp e că în argumentarea stării de pericol social a acţiunii era invocat faptul că am vorbit la un microfon, sunetul fiind amplificat de boxele alimentate de un generator. Cum ar veni, dacă nu ar fi existat amplificare şi m-ar fi auzit doar câteva persoane nu ar fi fost o problemă. Dacă mai multă lume aude ceea ce spun e deja infracţiune!

Mentalitatea de miliţian a celui care a făcut sesizarea penală nu cred că are nevoie de comentarii suplimentare. Însă dacă această sesizare ar fi fost singulară, aş fi considerat-o un exces de zel a unui jandarm care vrea să-i raporteze şefului său că „a luat măsuri”. Dosarul vine însă după ce mi s-a mai întocmit un proces-verbal de contravenţie (în lipsă) tot pentru „vina” de a fi vorbit în public despre Roşia Montană şi după ce, la Braşov, la începutul săptămânii am fost legitimat şi ameninţat cu reţinerea după lansarea cărţii Afacerea Roşia Montană. Acest şir de abuzuri (împotriva cărora mă voi apăra în justiţie) nu mai reprezintă un simplu exces de zel, ci o acţiune clară de intimidare, atât a mea, cât şi a altor persoane care şi-au exprimat public dezacordul faţă de distrugerea programată a Roşiei Montane (nefii