Apariţia plaselor chirurgicale din polipropilenă, numite şi proteze parietale, a reprezentat un progres major în tratamentul chirurgical al herniilor abdominale. Pe seama lor circulă însă o serie de mituri care nu au nicio legătură cu realitatea.
Plasele chirurgicale se folosesc astăzi în tratarea a numeroase tipuri de hernii: herniile primare ale peretelui abdominal: hernie inghinală, hernie femurală, hernie ombilicală, precum şi herniile secundare, numite şi postincizionale.
Te scapă de o altă operaţie
"Este necesar ca în tratamentul chirurgical al herniilor primare să se folosească de la început plasa chirurgicală. Ea întăreşte peretele abdominal, împiedică stricarea suturii şi previne o nouă intervenţie chirurgicală", afirmă conf. dr. Ion Daniel, medic primar, şeful Clinicii de Chirurgie III din cadrul Spitalului Universitar Bucureşti. Plasele chirurgicale se pot folosi atât în chirurgia deschisă, cât şi în chirurgia laparoscopică. Indiferent de procedura aleasă, aceste plase textile se introduc în grosimea peretelui abdominal pentru a acoperi zona deficitară.
Mituri dărâmate
1.Organismul respinge plasele chirurgicale: respingerea plasei chirurgicale a fost confundată multă vreme cu infecţia pe proteză, numită supuraţie, o complicaţie controlabilă care apare la sub 1% din pacienţii operaţi. "Fenomenul de respingere în adevăratul sens al cuvântului ar însemna o reacţie imună, asemănătoare cu ceea ce se întâmplă la transplant, când organismul produce anticorpi faţă de un ţesut care îi este străin. Faţă de aceste plase chirurgicale nu există acest fenomen. Este doar o infecţie ce se poate trata cu antibiotice", explică conf. dr. Ion Daniel.
2.Plasele chirurgicale sunt cancerigene: toate testele pe animale de laborator au arătat că ţesuturile şi organele cu care plasa chirurgicală interacţi
