Fac parte din acea generatie care a apucat sa vada cum arata parada la toate cele trei zile nationale cate a avut Romania in numai un secol. Am spus parada si nu altfel, pentru ca acesta este cuvantul corect, solemn si sobru care te face sa te simti mandru ca participi la sarbatoare.

De la parada de 10 mai, la manifestatia de 23 august

Cuvantul manifestatie a aparut odata cu ziua festiva de 23 august, cand obisnuita parada, admirata ca un prilej de etalare a valorii si disciplinei militare, a fost inlocuita cu vanzoleala unei multimi dezordonate si un spectacol, daca nu grotesc, cel putin anost.

Era normal ca in '90 politicienii zilei sa stabileasca un nou moment festiv, din istoria tarii si n-au avut mult de ales. Ziua de 10 mai facea trimitere la independenta si poate ar fi fost frumos sa avem aceeasi motivatie pentru sarbatoarea noastra, ca si americanii. Dar intervenea o conotatie monarhista cu posibile efecte neprevazute.

Nu mai ramanea decat varianta cu mica unire (24 ianuarie) si alta cu unirea cea mare (1 decembrie). A fost aleasa cea de a doua si pare potrivita, intrucat momentul incununeaza finalul unui intreg proces de reintregire, desfasurat de-a lungul acelui framantat an 1918.

Coincidentele istorice ale zilei de 10 mai

Dar amintirea unor vremuri de vis antebelice ma fac sa nu pot uita nici ziua independentei, cu conotatiile ei monarhice de atunci, 10 mai. O coincidenta bizara, parca predestinata, face ca respectiva data sa intruchipeze trei momente, toate istorice:

- In 1866, printul Carol, sosit la Bucuresti, depunea juramantul ca domnitor al Principatelor Unite.

- In 1877 (in ajunul zilei de 10 mai) Parlamentul lua act de independenta totala a tarii, urmare declaratiei lui Mihail Koganiceanu.

- In aceeasi zi de 10 mai a anului 1881 este proclamat