Istoria familiei Medici se aseamănă cu cea a celorlalte mari familii nobiliare din epocă: Borgia, Sforza, Orsini ș.a. Este o istorie a ascensiunii către culmile puterii, a invidiei și intrigilor ce decurg de aici și, în cele din urmă, o istorie a decăderii. La origini o familie de bancheri de clasă mijlocie, familia Medici s-a transformat într-o adevărată dinastie politică ce a condus Florența timp de trei secole, care a dat lumii catolice patru papi și a cărei pasiune pentru artă a făcut din orașul toscan nucleul Renașterii italiene. Epoca de Aur a Florenței familiei Medici a fost perioada secolelor XV-XVI, între domnia lui Lorenzo Magnificul (1469-1492), cel mai cunoscut exponent al familiei, și cea a lui Cosimo I (1537-1574), ultimul mare conducător Medici. Aceasta este partea cea mai cunoscută a istoriei familiei Medici, devenită faimoasă datorită lui Lorenzo I de Medici, cunoscut drept „Magnificul”, patron al lui Michelangelo și da Vinci. Noi ne vom opri însă în cele ce urmează asupra succesorilor lui Cosimo, ale căror povești de viață sunt dominate de mistere pe care istoricii nu au reușit nici până în ziua de astăzi să le deslușească. Toți marii lideri din această familie au fost urmați de succesori prea slabi Cosimo de Medici, fiul unui cunoscut comandant militar, ajunge să conducă Florența după ce ramura familiei din care se trăgea Lorenzo Magnificul rămâne fără moștenitori pe linie masculină. S-a făcut atunci apel la o altă ramură a familiei, care preferase, până în acel moment, să se țină departe de scena politică, ocupându-se în schimb de dezvoltarea băncii Medici. Când ajunge la conducerea unei Florențe cu grave probleme politice, Cosimo avea 17 ani; până la sfârșitul domniei sale de aproape patruzeci de ani, orașul avea să revină la gloria de odinioară, consolidându-și atât poziția politică, printr-o alianță cu Carol Quintul, cât și cea economică, p