De pe marginea prapastiei, romanii s-au luptat pentru fiecare palma de pamant romanesc. Triunghiul Mortii a varsat sangele atator bravi compatrioti care au luptat pentru un singur ideal, cel al Romaniei Mari. Nenumaratele lor jertfe au salvat tara de la nimicire si au facut posibil acel fericit 1 Decembrie 1918.
In acelasi timp, sa nu ii uitam nici pe romanii care in vitregiile sfarsitului Primului Razboi Mondial, nu doar ca au inteles sansa istorica ce li se oferea, dar care au si actionat in consecinta.
Unirea cu Basarabia
In toamna lui 1917, intreaga Rusie se faramiteaza sub loviturile revolutiei bolsevice. In Basarabia, guvernatorul guberniei renunta la prerogativele sale, inmanand puterea Sfatului Tarii care anunta la scurt timp formarea unei republici autonome in locul fostei provincii rusesti, Republica Democratica Moldoveneasca.
Numai ca bolsevicii si dezertorii rusi care cutreierau teritoriul noii republici raspandeau teroare pe oriunde mergeau. Coplesite, autoritatile de la Chisinau cer interventia armatelor romane pentru a pune capat tulburarilor interne.
Ostasii nostri trec Prutul si in cateva saptamani reusesc sa puna capat agitatiilor bolsevice si a valului de jafuri si crime. Totodata, pe 24 ianuarie 1918, Sfatul Tarii proclama independenta republicii si dupa mai bine de un secol de ocupatie, romanii de dincolo de Prut aveau in maini propriul destin. Iar ei isi doreau unirea.
Deja la 11 martie 1918, Ion Inculet, presedintele Sfatului Tarii il informeaza pe regele Ferdinand de “[...] expresiunea credintei neclintite a intregului popor romanesc din Romania Rasariteana, care in unire cu tara-muma, vede chezasia desvoltarei sale libere, calea neimpiedicata spre cultura nationala si dreptatea sociala.”
Si intr-adevar la 27 martie 1918 “In numele poporului Basarabiei, Sfatul Tarii declara: Republica Democratica Moldove
