Ii cautam in gesturi marete. Asteptam sa se arunce in apa, in foc, pentru a-si salva semenii. Dar in blazarea generala, in goana dupa senzational, in spectacolul tabloidizat servit de televiziuni, nu ii observam acolo unde sunt si unde zilnic, discret si adesea nerecompensat, savarsesc acte de autentic eroism luptand impotriva unui sistem care si-a facut din sufocarea lor principalul obiectiv.

Am sa va vorbesc si eu despre un erou roman in viata, pe care l-am cunoscut si a carui daruire m-a marcat profund.

La Spitalul de copii Marie Curie din Bcucuresti, un medic a reusit imposibilul. Si nu numai imposibilul medical.

Ani de zile a dus zeci, poate sute de nou nascuti grav bolnavi cu avioane de linie in toata Europa pentru a le da o sansa la viata. Nu doar copii cu parinti, nu doar copii iubiti, din familii normale. Ci si copii necajiti, abandonati in spital, condamnati la moarte nu doar de boala, ci si de faptul ca erau ai nimanui. Le-a dat si lor o sansa. O sansa pentru care a riscat. Transportul oricarui astfel de copil fara dotari medicale minimale la bord insemna jocul cu propria cariera.

Ceea ce reusea era totusi prea putin, picaturi extrase intr-un ocean de disperare si atunci a inceput lupta pentru a avea la Bucuresti, in spitalul Marie Curie, o sectie speciala de cardio-chirugie care sa salveze copii nascuti cu boli cardiace grave. Fondurile au fost aproape integral private. 2 milioane de euro. Pas cu pas, cu un efort titanic, a reusit sa faca sectia la nivelul celor din strainatate.

Dar n-a reusit sa o vada deschisa decat dupa doi ani. Doi ani in care sectia a stat inchisa pentru ca nu s-a gasit personal pentru ea. Asa a inceput o noua batalie. Cu sistemul, cu birocratia feroce, cu invidia. A indurat presiuni, ironii, amenintari mai mult sau mai putin voalate. A fost reclamat la DNA. Doar, doar va re