Primele rezultate indică acumulări importante de gaze pe fundul Mării Negre, dar accesul la aceste resurse nu este posibil decât la începutul deceniului viitor. Până atunci rămânem dependenți de importurile rusești
Dacă în primii doi ani de criză am redus importurile de gaze la sub 20% din consumul național, în ultimii trei ani, aproape un sfert din consum este acoperit cu gaze rusești. În prima parte a acestui an, importurile au scăzut din nou, dar acesta nu este un motiv de bucurie.
România mai are resurse de gaze naturale doar pentru încă zece ani, la o producție anuală internă de sub 10 miliarde de metri cubi. Astfel că, fără descoperirea de gaze noi, suntem nevoiți să apelăm la importuri pentru a acoperi o mare parte din consum. Partea bună este că România e foarte bogată în resurse „potențiale“. Potențiale, întrucât până acum doar o singură sondă săpată în adâncurile Mării Negre a descoperit o acumulare de gaze. Celelalte sonde care au forat la adâncimi de peste 2.000 de metri nu au avut rezultatele așteptate. Să le luăm pe rând.
Petrom, primul explorator și producător
Forajul în Marea Neagră a început încă din 1975, însă exploatarea a început abia în anii ’90. „Petrom este cel mai mare producător la această oră. De peste 20 de ani exploatăm la mică adâncime în Marea Neagră“, spunea în vara acestui an, într-un interviu acordat Capital, Mariana Gheorghe, CEO-ul companiei petroliere.Dar abia în acest deceniu a început forajul la mare adâncime.
Giganții din industria petrolieră au sosit deja în România, manifestându-și interesul mai ales pentru resursele din Marea Neagră. Dintre numele grele sunt de amintit: ExxonMobil (partener strategic al OMV Petrom), Lukoil, Melrose Resources (în prezent Petroceltic). Cel mai avansat proiect în ceea ce privește explorarea adâncurilor Mării Negre este cel derulat de
