Astăzi, în anul de graţie 2013, vă propun, cu mândrie patriotică, un experiment de Cartea Recordurilor. Dacă nici acesta nu va fi acceptat ca atare şi omologat cu acte în regulă mi-e clar că oficialilor de la amintita publicaţie le lipseşte simţul realităţii!

Facem prezentul demers în virtutea unui antrenament serios pe care această naţie la prestat preţ de aproape 50 de ani. Comunismul ne-a imprimat un joc de gleznă sofisticat pe care-l făceam ba de frig, ba de foame, ba pe întuneric. Atunci măcar ne încălzeau până la lacrimi indicaţiile preţioase. Cu duioşie în glas ni se sugera, părinteşte, să savurăm gustul inconfundabil al salamului cu soia, să mai luăm o haină pe noi iarna şi să ne acoperim cu simţ de răspundere la vremea somnului. Cât priveşte lipsa curentului electric şi al apei, oprirea cu stricteţe a accesului la informaţie, acestea erau menite să ne ducă fără greşeală pe cele mai înalte culmi ale progresului. Ne-am ”călit” şi la cald şi la rece şi când să ni se deschidă porţile comunismului multilateral dezvoltat (ce-o mai fi vrând să însemne şi asta, cred că nici Marx nu avea habar) a venit peste noi LIBERTATEA. Doamne, ce-am mai strigat şi ne-am mai bucurat! Ce l-am mai huiduit pe Brucan când a spus că nici după douăzeci de ani nu ne vom reveni când sufletul nostru tânjea după belşug, lumină şi marfă occidentală!

Au trecut mai mult de 20 de ani şi constatăm cu stupoare că ”antrenamentele” comunismului au fost doar mici exerciţii de încălzire. Pentru ce trăim astăzi nu ne-a pregătit nimeni şi nimic. Nu mai avem nici măcar indicăţiile preţioase de la centru pentru falimentul din casele românilor. Dar parcă pentru unii situaţia a căpătat accente de-a dreptul sinistre. Nu ajung dezastrele naturale şi bolile fără leac, mai dăm şi noi un brânci neputincioşilor ca să ne arătăm forţa şi cu un sadism greu de acceptat într-o societate ce