Cand vorbeste despre munca sa ii sclipesc ochii. El este omul pe umerii caruia se sprijina o imensa colectie de patrimoniu, de o valoare inestimabila pentru Romania. Isi iubeste meseria ca pe ochii din cap si o face cu multa dragoste, desi recunoaste ca, din punct de vedere financiar, nu este tocmai multumit.

Poate ca multi nu au auzit de istoricul Ginel Lazar. Nu apare prin reviste glossy si nici in emisiuni de scandal. Este un om toba de carte, iar, datorita muncii sale, peste 25.000 de carti vechi si manuscrise de patrimoniu aflate in depozitul Muzeului National de Istorie al Romaniei sunt in siguranta.

Vorbeste profesionist despre munca sa si are in limbaj acea rigoare a cercetatorului care tine la corectitudinea fiecarui cuvant. Dincolo insa de discursul sobru, de o constiinciozitate ireprosabila, istoricul Ginel Lazar vorbeste cu pasiune despre munca sa, pasiune pe care rar o mai intalnesti in vremurile noastre.

De peste un deceniu, Ginel Lazar se ocupa cu obiecte de patrimoniu de o inestimabila valoare.

"Eu sunt absolvent al Facultatii de Istorie din Bucuresti si am colaborat cu acest muzeu inca din anii studentiei. Am consultat biblioteca de aici ca sa imi fac lucrarea de licenta. In vacante obisnuiam sa merg si sa lucrez pe santierele muzeului. Eu sunt istoric medievist ca profesie, sunt specializat pe istoria sud-est europeana, secolele XI-XIV. Acum aproape zece ani de zile m-am angajat aici. Sunt seful sectiei de muzeologie, sunt istoric medievist, doctor in istorie", mi-a marturisit cu mare modestie Ginel Lazar, nerealizand probabil ca o astfel de pregatire academica si stiintifica i-ar putea oferi in tarile Occidentale un venit de cateva ori mai mare decat cel pe care il primeste acum de la statul roman.

Financiar nu exista satisfactie, dar pasiunea umple golul

Cu toate ac