Pasul mi s-a rupt la jumatate. Intre cel de dinaintea lui si cel care nu a mai pasit niciodata s-a intins o prapastie care se umple si acum. Rosu, mult rosu am vazut pentru o secunda si apoi un tiuit puternic in urechi. Mi s-a aratat in ochii mintii curtea noastra cu murgul pascand in livada si cu mandra razand in gura prispei. Am vazut atunci pe mama si pe tata cu mainile intinse spre mine, catand sa ma apuce spre a nu ma lasa sa cad pe spate. Am vazut satul nostru de sus din nori, cu copacii infloriti si lumea mergand in sir catre cimitir in ziua de Florii. Am mirosit pamantul proaspat arat si incalzit de soarele de primavara. Am vazut raul si scalda in care saream in toiul verii cu toti prietenii mei. Prietenii care acum zboara bucati, bucati in jurul meu.

Nu are sa le mai vedem niciodata cu ochii nostri ci doar cu cei ai mintii, nu are sa le mai atingem decat in visul fara sfarsit de acolo de unde ne-om duce dupa ce ferul isi va face lucrarea prin carnea noastra.

Genunchiul drept se indoaie. Pe cel stang nu-l mai simt. Ma duc spre spate cu mainile in sus, catand un sprijin in cerul albastru plin de nori albi si pufosi. Pentru moment nu-mi dau seama unde m-a palit. Apoi simt o arsura in inima. Asemenea arsura am mai simtit doar atunci cand mandra s-a uitat la mine prima oara la hora in sat. Mi-a furat inima pe loc. S-a uitat oaches, apoi razand a pus capul in pamant cu obrajii rosii. Rosii si calzi asa cum i-am gasit prima oara cand i-am atins cu obrajii mei, calzi si plini de lacrimi asa cum i-am lasat inainte de a veni aici. Inca mai simt pe obraji lacrimile ei amestecate cu lacrimile mele de despartire. Ramai cu bine muiere! i-am zis atunci. Ai grija de casa si de astia batrani, ai grija de ala micu din burta. Si am plecat dupa ce am mai atins inca o data pantecul in care crestea urmasul meu. Nu are sa-l vad niciodata. O sa creasca fara tata si eu o