În România, 1 Decembrie e o excepţie. Printre străini, eşti român în fiecare zi. Am revenit din Franţa în ţară, la Suceava, pentru un colocviu pe tema emigraţiei. Pe scurt, România mea, în două zile.

Două zile de România. Am depăşit o singură căruţă, de la Blăgeşti. Meniu dublu, la alegere, la cantina Universităţii din Suceava. De post şi de dulce.

Părinţii mi-au spus:

„Du-te la facultate.Va fi foarte uşor să cobori după aceea la munca de jos”.

Îl cheamă Sorin. E student. Omul cu caciula de Astrakhan îi dă şoferului cinci lei şi spune să nu rupă billet. Internet gratuit între Suceava şi Iaşi în microbuz.

„În schimb, dacă începi cu munca de jos, nu te mai ridici tu deasupra”.

Şoferul rupe bilet. „Unde vă distraţi în Suceava? - Cântăm folk seara, într- un pub”. Pe student îl cheamă Mihai. Pub-ul se numeşte „Talcioc cultural”. Televiziunile s-au uniformizat. Pe ecrane e regula sânilor dezveliţi. Vedete, prezentatoare, membre în juriu. „Trebuia să fiu cu o bursă Erasmus în Le Havre acum. Aveam prea multe lucruri începute aici, am renunţat”. Mihai e senin.

Telefonul sună: „Eşti în România!”. Ce telepatie, mă minunez. Telepatie de Facebook, îmi spune prietena. Mihai şi Sorin asistă la cursuri în costum şi cravată! Geografie terestră şi geografie umană. Un colocviu despre emigraţie la universitate. Au venit să asiste, cu cravată cu tot. Emigrant e un cuvânt „senin”?

Omul cu caciula de Astrakhan coboară la Roşiori şi lasă biletul pe parbriz. Femeia este, în România, un obiect sexual gratis pe ecrane. Îmi iau muniţii: „Lunetistul”, „Legendele Olimpului”, de Alexandru Mitru, „Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, cu desene pudrate gotic. În România, 1 Decembrie e o excepţie. Printre străini, eşti român în fiecare zi.

România mea, în două zile.