Chiar dacă nu prea ne convine, este incorect (istoriceşte vorbind) să afirmăm că azi se împlinesc 95 de ani de la Unirea Transilvaniei cu România. Pentru că, marea Unire nu s-a petrecut chiar pe 1 decembrie 1918, ci mult mai târziu, prin în 1920. Deci azi nu ar trebui să celebrăm Unirea, ci consacrarea ei...!
Probabil că nu vă mai amintiţi – însă prima zi naţională de 1 Decembrie, cu festivităţi, fast, parade militare şi tot tacâmul desfăşurat în 1990 la Alba Iulia, a fost marcată de gesturi nesportive...
Discursul lui Corneliu Coposu, liderul de atunci al opoziţiei anticomuniste, a fost întrerupt în mai multe rânduri de huiduieli. Petre Roman, primul ministru de atunci, s-a arătat încântat de întreruperea repetată a discursului lui Coposu, ceea ce a generat în preşedintele Iliescu un val de compasiune: i-a făcut un semn cu mâna să înceteze odată, gest filmat şi difuzat pe larg de mass media de atunci.
Trecând peste asemenea momente penibile, să ne amintim că prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de preşedintele Ion Iliescu şi publicată în Monitorul Oficial din 1 august, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi naţională şi sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost reluată de Constituția României din 1991, articolul 12, alineatul 2.
Opoziţia anticomunistă a pledat atunci pentru adoptarea zilei de 22 decembrie drept sărbătoare naţională, fapt consemnat şi în stenogramele dezbaterilor parlamentare. Dar propunerea nu a fost acceptată, căci, vorba poetului, cu o zi, două sau douăzeci şi două în plus sau în minus – tot ăia suntem.
Ce s-a întâmplat în realitate pe 1 decembrie 1918...?
Mulţi îşi imaginează că pe 1 decembrie 1918 s-a înfăptuit Unirea. Nimic mai fals, susţin istoricii de la art-historia.blogspot.ro.
Pe 1 decembrie 1918 a intrat regele Ferdinand în Bucureşti venind de la Iaşi, primit de bucureş
